Nicole Krauss – Istoria iubirii

A fost odată un baiat care iubea o fată, iar râsul ei era o întrebare pentru al cărei raspuns ar fi meritat să-şi dedice întreaga viaţă.

Din momentul in care oamenii au inceput sa simta, dorinta lor de a simti a inceput sa creasca. Voiau sa simta mai mult, mai profund, indiferent cat sufereau. Oamenii au devenit dependenti de sentimente. Se straduiau sa descopere noi emotii. E posibil ca asa sa se fi nascut arta. S-au faurit noi bucurii, impreuna cu noi tristeti. A aparut eterna dezamagire produsa de viata asa cum este ea; […] a aparut frica de moarte.

Atâtea cuvinte se pierd. Ies din gură şi se dezumflă, pribegind fără rost, până ce le suflă vântul în şanţ, ca pe nişte frunze moarte.

Se spune că atunci când şi-au lipit urechile de scoicile urechilor lui, s-au auzit pe ei înşişi.

M-ați întrebat cu ce mă ocup. Citesc. În dimineața asta am terminat „Strada crocodililor”, pentru a treia oară. O găsesc aproape insuportabil de frumoasă.

Uneori gândeam că ultima pagină din cartea mea va fi și ultima din viața mea, și că atunci când se va sfârși cartea mă voi sfârși și eu, o rafală puternică de vânt va mătura camera, luând paginile și răspândindu-le, și când aerul se va limpezi de fâlfâirile filelor albe, în cameră se va înstăpâni din nou tăcerea și scaunul pe care șezusem eu va fi gol.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *