Isabel Allende-Amantul japonez

Nu suntem bătrâni pentru că am împlinit șaptezeci. Începem să îmbătrânim din clipa nașterii, ne schimbăm zi după zi, viața e o curgere continuă. Evoluăm. Singura deosebire este că acum suntem ceva mai aproape de moarte. Și ce e rău în asta? Dragostea și prietenia nu îmbătrânesc.

Adevărul e că, pe cât înaintez în vârstă, pe atât îmi iubesc mai mult defectele. Bătrânețea e perioada cea mai bună ca să fii și să faci ce-ți place. În curând nimeni n-o să mă mai suporte….spune-mi Lenny, regreți ceva?

-Firește! Nebuniile pe care nu le-am făcut, faptul că am renunțat la fumat și la margaritas, că am devenit vegetarian și m-am zdrobit cu sportul. De murit, am să mor oricum, dar într-o formă bună, a râs el.

-Nu vreau să mori…

-Nici eu, dar nu e opțional.

Jurnalul Annei Frank

Cel mai bun remediu pentru cei care se tem, pentru cei care se simt singuri sau nefericiți este să iasă afară, undeva unde pot sta în liniște, singur cu cerurile, natura și Dumnezeu.

Fiecare are înăuntrul său o frântură de veste bună. Vestea bună este că nu știi cât de măreț ești! Cât de mult poți iubi! Câte poți realiza! Și care este potențialul tău!

Și femeile trebuie să fie respectate! În general, bărbații sunt prețuiți și stimați în toate colțurile lumii, așa că de ce să nu fie și femeile? Soldații și eroii de război sunt onorați și comemorați, exploratorilor le este consacrată o faimă eternă, martirii sunt venerați, dar câți oameni le privesc pe femei la fel ca pe soldați?

Atâta timp cât există acest răsărit și acest cer fără nori și atâta timp cat pot sa ma bucur de ele, cum aș putea să fiu tristă?

Un hohot de râs pe cinste ar ajuta mai mult decât zece pastile cu valeriană, dar noi aproape că am uitat să râdem. Uneori mi-e teamă să nu-mi înţepenească faţa şi să-mi apară cute în jurul gurii de-atâta seriozitate.

Ajungi să cunoști bine oamenii abia după ce te-ai certat zdravăn cu ei o dată. Abia atunci poți să le judeci caracterul.

Este mai ușor și să-ţi împărtășești sentimentele în șoaptă decât să le trâmbiţezi în gura mare.

 Părinţii nu pot da decât sfaturi sau bune îndrumări, de formarea definitivă a propriului caracter răspunde fiecare în parte.

 Asta-i dificultatea timpului nostru: idealurile, visele, speranţele frumoase nici nu apucă să apară bine, și numaidecât sunt lovite de realitatea atroce și distruse cu totul.

 Ce frumoși și buni ar fi toţi oamenii dacă, în fiecare seară, înainte de culcare, și-ar rememora întâmplările zilei și apoi ar analiza cu atenţie ce a fost bun și ce a fost rău în ce-au făcut. Involuntar, încerci atunci în fiecare zi din nou să te îndrepţi și, după o vreme, bineînţeles că progresele vor fi însemnate. Oricine se poate folosi de metoda asta, nu costă nimic și este cu siguranţă foarte folositoare. Căci cine încă nu știe trebuie să înveţe și să afle: „O conștiinţă împăcată te face puternic!

Chec cu nuci

Ingrediente: 250 g făină, 200 g zahăr, 100 ml ulei, 250 g miez de nucă, 20 g cacao, 10 ouă, un plic praf de copt, un plic zahăr vanilat, o esență de rom, zahăr pudră.

Mod de preparare: Se separă albușurile de gălbenușuri. Albușurile se bat spumă și gălbenușurile se amestecă cu zahărul, zahărul vanilat și esența de rom. Se adaugă treptat, uleiul, făina, praful de copt, cacaua și albușurile. În 2 forme de chec se pune hârtie de copt și se toarnă jumătate din compoziție în fiecare tavă. Se pun deasupra nuci.  Se dau la cuptor 40 minute la 170 grade (dar se mai verifică la cuptor după 20 minute de coacere). După ce se răcesc se presară zahăr pudră.

_DSC0104 _DSC0106

Napolitane cu cremă de cocos

Ingrediente: 4 foi de napolitane, 200 g unt, 150 g zahăr, 100 g ciocolată, 100 g cocos, 3 ouă.

Mod de preparare: untul și zahărul se topesc și se adaugă 100 g ciocolată și 100 g cocos. Se ia de pe foc și se pun 3 ouă întregi, unul câte unul, iar după ce se răcește compoziția se umplu foile. Se pune o greutate peste foi și se lasă câteva ore.

DSC_0027 DSC_0028

Alais de botton-Eseuri de îndragostit

Mintea nu poate părăsi niciodată trupul şi e o naivitate să sugerezi contrariul. A gândi nu înseamnă întotdeauna pur şi simplu a judeca (sau a nu simţi), ci înseamnă a-ţi părăsi propria sferă, a te gândi la altcineva, a intra în empatie, a te plasa acolo unde nu se află trupul tău, a deveni trupul celuilalt, a simţi plăcerea lui şi a răspunde pulsului său, a ajunge la orgasm cu şi pentru celălalt. Fără minte, trupul se poate gândi numai la sine şi la propria plăcere, nu există sincronizare sau căutare a cărărilor plăcerii celuilalt.

Dragostea neîmpărtăşită poate fi dureroasă, dar e o durere lipsită de primejdie, pentru că nu implică prejudicii aduse altcuiva decât ţie însuti; o durere intimă, pe cât de dulce-amăruie, pe atât de autoindusă. Dar imediat ce dragostea capătă reciprocitate, trebuie să fii pregătit să renunţi la pasivitatea de a fi rănit şi să-ţi asumi răspunderea de a provoca răni.

Albert Camus sugera că ne îndrăgostim de oameni pentru că, din afară, par atât de întregi – atât fiziceşte întregi, cât şi emoţional echilibraţi, în vreme ce noi, subiectiv, ne simţim împrăştiaţi şi confuzi. Lipsiţi de o naraţiune coerentă, de o personalitate stabilă, de o direcţie fixă, de o unitate tematică, halucinăm despre aceste calităţi în persoana celuilalt.

Când doi oameni nu mai reuşesc să transforme diferenţele dintre ei în glume, e un semn că au încetat să se iubească (sau cel puţin au încetat să dorească să facă efortul care constituie 90% din iubire). Umorul căptuşeşte zidurile iritării dintre idealuri şi realitate: în spatele fiecărei glume era un avertisment despre o diferenţă, chiar despre o dezamăgire, dar era o diferenţă dezamorsată – şi ca atare se putea trece peste ea fără să fie nevoie de un pogrom.

Iluziile nu sunt dăunătoare în sine, ele rănesc doar atunci când eşti singurul care crede în ele, când nu poţi crea un mediu în care să poată fi susţinute.

Fursecuri cu gem

Ingrediente: 125 g unt, 125 g smântână, 1 lg zahăr, 250 g făină, esență de vanilie, coajă de portocală, gem pentru umplutură și zahăr pudră.

Mod de preparare: Untul se mixează cu zahărul, esența de vanilie și smântâna. Se adaugă treptat făina cernută și coaja de portocală. Se frământă bine aluatul, se învelește în folie alimentară și se dă la frigider o oră. După o oră se întinde o foaie subțire, se taie fâșii cu lățimea de 7cm. Se pune umplutura de-a lungul aluatului. Se rulează și se taie fâșii mici. Se așează pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și dau la cuptor pentru 15 minute. După ce se răcesc se presară cu zahăr pudră.

_DSC0055 _DSC0060

Coelho Paulo-Adulter

Când vine noaptea şi nu vede nimeni, mi-e teamă de orice: de viaţă; de moarte; de dragoste şi de lipsa ei; de faptul că toate lucrurile noi devin obiceiuri; de faptul că pierd cei mai buni ani din viaţă într-o rutină care se va repeta pană la moarte; şi de ideea de a înfrunta necunoscutul, oricât de surescitant şi de aventuros ar fi.

Schimb puţin discuţia şi întreb ce crede că-şi doresc oamenii de la viaţă.

— E simplu. Să-şi plătească facturile. Să cumpere o casă ca a dumneavoastră sau a mea. Să aibă o grădină cu copaci, să-şi primească fiii şi nepoţii duminica la prânz. Să călătorească prin lume după ieşirea la pensie. Asta îşi doresc oamenii de la viaţă? Chiar asta?

…. un vechi proverb: cel mai mare orb e cel care nu vrea să vadă.

Nu suntem ce am dori să fim. Suntem ce pretinde societatea. Suntem ceea ce au ales părinţii noştri. Nu vrem să dezamăgim pe nimeni, avem o enormă nevoie să fim iubiţi. De asta înăbuşim ce-i mai bun în noi. Treptat, ceea ce a fost lumina visurilor noastre se transformă în monstrul coşmarurilor care ne chinuie. Sunt lucrurile nerealizate, posibilităţile netrăite.

Creierul uman e fascinant: uităm un miros pană îl simţim iar, ştergem o voce din memorie pană o auzim din nou, şi chiar şi emoţiile care păreau pierdute pentru totdeauna pot fi trezite când revenim în acelaşi loc.

Crezi că toată frumuseţea şi măreţia asta încap într-un pătrăţel de film? Gravează-ţi lucrurile în inimă. E mai important decât să încerci să le arăţi oamenilor ce trăieşti.

Înţelepciunea şi experienţa nu transformă omul. Timpul nu transformă omul. Singurul lucru care ne transformă e dragostea.

Când dăruim totul, nu mai avem nimic de pierdut. Şi atunci dispar frica, gelozia, plictisul şi rutina, şi rămâne doar lumina unui gol care ne sperie, dar ne apropie unul de celălalt. O lumină care se schimbă tot timpul, şi asta e ceea ce o face frumoasă, plină de surprize – nu întotdeauna cele pe care le aşteptăm, ci cele cu care reuşim să convieţuim. Să iubeşti din plin înseamnă să trăieşti din plin. Să iubești pentru totdeauna înseamnă să trăieşti.

7 ani în Tibet

Toate ființele tremură în fața pericolului și morții. Viața ne e dragă tuturor. Când un om își dă seama de asta, nu ucide sau cauzează uciderea. Aceste cuvinte sunt sădite în inima fiecărui tibetan. De aceea suntem un popor pașnic ce respinge violența din principiu.

Heinrich Harrer

Durere

Ingrediente pentru o foaie (avem nevoie de 2 foi): 4 albușuri, 8 lg zahăr, o cană de nucă prăjită și tocată, 3 lg făină, un plic praf de copt, o lingură suc de portocală. Se bat albușurile cu zahărul până devine spumă. Se adaugă nuca tocată, făina, praful de copt și sucul de portocale. Se amestecă și se pune la copt 15-20 minute.

Ingrediente pentru cremă: 8 gălbenușuri, 8 lg zahăr, 2 lg cacao, 200 g unt. Gălbenușurile se amestecă cu zahărul. Se pune la bain-marie și se amestecă până se îngroașă compoziția, se adaugă 2 lg de cacao. După ce se îngroașă se lasă la răcit și apoi se adaugă untul. Se amestecă ușor.

Se montează pe o tavă sau farfurie mare o foaie, apoi un strat de cremă și iar o foaie. Deasupra se rade ciocolată.

DSC_0024 DSC_0029 DSC_0035

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...