Porc sichuan

Ingrediente: 200 g mușchi de porc, jumătate de ardei roșu, jumătate de ardei galben, jumătate de ardei verde, 2 morcovi, țelină, 2 căței de usturoi, 3 lingurițe de soia, 3 lingurițe amidon, ulei, sare, piper.

Mod de preparare: Carnea se taie fâșii și se adaugă o linguriță de sos de soia și o linguriță amidon. Se dă la frigider cât pregătim legumele. Într-o tigaie cu ulei încins se adaugă usturoiul tocat mărunt și apoi fâșiile de carne. Se călesc puțin cât își schimbă carnea culoarea și le dăm deoparte în alt vas.

Călim pe rând legumele: morcoii, țelina, ardeii felii subțiri. Lăsăm pe foc câteva minute, amestecând din când în când. Amidonul se dizolvă în 3 linguri de apă și se adaugă peste legume. Se adaugă și carnea și 2 lingurițe de sos de soia, sare și piper după gust. Se lasă la fiert, la foc mic. Când este gata se servește cu orez.

Prăjitură egipteană

Ingrediente:

  • Pentru 3 foi mai grosuțe: 12 albușuri, 12 lg zahăr, 12 lg nucă măcinată, 6 linguri făină.
  • Pentru crema nr.1: 6 gălbenușuri, 6 linguri zahăr, 350 ml lapte, 2 lg făină, un pachet de unt, esență de vanilie.
  • Pentru crema nr.2: 150 g zahăr, 150g nucă mărunțită, 200 ml frișcă lichidă.

Mod de preparare: Pentru această prăjitură pregătim 3 foi de blat. Mixăm albușurile cu zahărul până obținem o spumă tare, apoi încorporăm nuca și făina, pe rând. Împărțim compoziția în 3 părți egale și le coacem pe rând 12 minute la 170 grade.

Crema nr.1: Gălbenușurile le amestecăm cu zahărul, făina și laptele. Apoi le fierbem ca pe o budincă până se îngroașă. După ce s-a răcit se amestecă cu untul spumat și esența de vanilie. Lăsăm la rece.

Crema nr.2: Zahărul îl caramelizăm și se pune pe o hârtie de pergament și se lasă la răcit. După ce se răcește se zdrobește ( o parte păstrăm pentru ornat). Frișca o mixăm tare și apoi adăugăm caramelul zdrobit și nuca mărunțită. Amestecăm.

Montăm pe rând o foaie, o treime din crema 1, o treime crema 2, altă foaie și tot așa. Ultima vine crema de frișcă și adăugăm caramel zdrobit pe deasupra.

Dăm câteva ore la rece.

p.s. Chiar daca la aspect mai este de lucru, gustul este fenomenal! Conduce la dependență! 🙂

Nicole Krauss – Istoria iubirii

A fost odată un baiat care iubea o fată, iar râsul ei era o întrebare pentru al cărei raspuns ar fi meritat să-şi dedice întreaga viaţă.

Din momentul in care oamenii au inceput sa simta, dorinta lor de a simti a inceput sa creasca. Voiau sa simta mai mult, mai profund, indiferent cat sufereau. Oamenii au devenit dependenti de sentimente. Se straduiau sa descopere noi emotii. E posibil ca asa sa se fi nascut arta. S-au faurit noi bucurii, impreuna cu noi tristeti. A aparut eterna dezamagire produsa de viata asa cum este ea; […] a aparut frica de moarte.

Atâtea cuvinte se pierd. Ies din gură şi se dezumflă, pribegind fără rost, până ce le suflă vântul în şanţ, ca pe nişte frunze moarte.

Se spune că atunci când şi-au lipit urechile de scoicile urechilor lui, s-au auzit pe ei înşişi.

M-ați întrebat cu ce mă ocup. Citesc. În dimineața asta am terminat „Strada crocodililor”, pentru a treia oară. O găsesc aproape insuportabil de frumoasă.

Uneori gândeam că ultima pagină din cartea mea va fi și ultima din viața mea, și că atunci când se va sfârși cartea mă voi sfârși și eu, o rafală puternică de vânt va mătura camera, luând paginile și răspândindu-le, și când aerul se va limpezi de fâlfâirile filelor albe, în cameră se va înstăpâni din nou tăcerea și scaunul pe care șezusem eu va fi gol.

Galeria Uffizi

Galeria Uffizi, cel mai renumit muzeu din Florența, înființată în urma pasiunii pentru artă a lui Cosimo de Medici cuprinde mari capodopere renascentiste: Leonardo da Vinci, Botticelli, Francesco Granacci, Michelangelo, Rafael, Tiziano, Rembrandt, etc.

Plimbându-te printre operele de artă mai admiram și împrejurimile galeriei.

Deși nu sunt foarte mare cunoscătoare de artă nu are cum să nu te impresioneze operele artiștilor expuși la Uffizi.

Florența (5august2017)

Florența reprezintă renaștere, cultură, istorie, artă, mulți turiști, Domul Santa Maria del Fiore, Galeria Uffizzi, Ponte Vecchio.

Din Gara Santa Maria Novella se ajunge foarte ușor pe jos în centrul Florenței. Am văzut pe rând Basilica Santa Maria Novella, Domul Santa Maria del Fiore,

Basilica Santa Croce, Basilica de San Lorenzo, capela Medici,

 

piața centrală, mănăstirea Santa Orsola,

piața San Marco, palazzo dellla Crocetta, teatrul della Pergola, piazza della Signoria, palazzo Pitti, forte di Belvedere (de unde vezi panorama Florenței),

porta San Giorgio, casa lui Galileo Galilei, ponte Vecchio, pallazzo Vecchio din piazza della Signoria , galeria Uffizi.

Elif Shafak – Onoare

Puteai să-ți botezi copilul “Onoare”, atâta timp cât era băiat. Bărbații aveau onoare. Bărbații în etate sau între două vârste, chiar și băieții de școală care încă miroseau a lapte de mamă. Femeile nu aveau onoare. În schimb, aveau rușine. Și, așa cum știa toată lumea, “Rușine” ar fi fost un nume jalnic.

Sunt două lucruri pe lume care fac un băiețandru să devină bărbat. Primul e dragostea unei femei. Al doilea e ura altui bărbat.

Inima omului ca soba. Producem căldură, facem energie, în fiecare zi. Dar când acuzăm pe alții, când spunem lucruri cumplite, energia dinăuntru se duce în altă parte. Inima se răcește.

E întotdeauna mai bine să privești înăuntru. Lasă-i pe ceilalți să-și poarte singuri de grijă. Fiecare amărăciune e bagaj greu. De ce să-l cari? Ești un balon cu aer cald. Spune-mi unde vrei să mergi în sus sau în jos? Lasă în urmă furia, durerea, lasă sacii să cadă.

Bologna (4-9 august)

Când am fost prima data în Bologna în 2010 nu m-a impresionat foarte tare. Poate eram mai tânără, poate între timp m-am schimbat și am altă sete de cunoaștere. Acum am străbătut aproape fiecare colțișor din Bologna și a devenit unul dintre orașele mele preferate.

Supranumit “Orașul roșu” sau mai degrabă cărămiziu din cauza culorii acoperișurilor și clădirilor este un oraș studențesc, un oraș activ, bogat cultural și istoric, mereu surprinzător prin activitățile diverse ce au loc în oraș.

Aici am străbătut mulți kilometrii pe jos mergând pe sub arcadele kilometrice,

aici am mâncat cea mai bună gelato,

în același timp, admirând cele două turnuri: Garisenda si Asinelli,

aici am mâncat cea mai bună pizza la felie, făcută pe vatră și servită la metru,

aici am descoperit “mica Veneție”, o oază ascunsă între blocuri,

am descoperit Bottega della canapa (un magazine cu tot felul de produse din cânepă)

și Bottega Verde (un magazine cu cosmetic), magazine diverse pentru shopping Via de la Independenzia, etc, am cutreierat prin piazza Maggiore,

am vizitat Oratoriul Santa Cecilia și foarte multe biserici: San Petronio, San Domenico, San Stefano, am asistat la un spectacol în aer liber prezentat de niște arabi la universitate,

am făcut într-o dimineață o excursie pe jos de 3,5 km urcând prin arcade spre sanctuarul Madonnei din San Luca,

am vizitat o super librărie-magazin-restaurant (toate într-un singur loc) cu diverse cărți, restaurante și multe produse tradiționale, am vizitat piața dimineața și terasele foarte animate și gălăgioase seara.

Am savurat tot ce mi-a oferit Bologna și mi-a plăcut enorm. Bologna este un oraș unde m-aș întoarce și mâine. A fost un început de toamnă perfect.

Munții Tatra

Nu se putea un eurotrip fără un munte. După un drum lung din Hanovra cu un popas la Cracovia am ajuns seara târziu la Poprad, o stațiune din Slovacia asemănătoare cu cele de pe valea Prahovei, doar că aici oamenii sunt mai civilizați și liniștiți, fără manele, pițipoance sau cocalari ca la noi.

Problema a fost că cazarea am nimerit-o foarte greu, undeva prin niște garaje cu condiții nu tocmai satisfăcătoare dar la ora 22.00 seara unde să mai cauți cazare. În schimb, dimineață când am deschis geamul am avut parte de o mare surpriză. O vedere extraordinară spre o imensitate de lanț de munți.

Munții Tatra sunt diferiți de ai noștri, un pic asemănători cu Făgăraș, cu multe stânci și multe lacuri.

După câteva căutări pe net am ales să urcăm spre Mlynicka &Furkotska Valley, un traseu cu dificultate moderată, aproximativ 6-8 ore cu tot cu pauze. O experiență cu totul altfel decât la noi în România. Slovacii au un adevărat cult al muntelui, fiind educați de mici să urce. Deși era zi de vineri erau foarte mulți turiști, mulți adolescenți, echipați corespunzător dar cu un rucsăcel mic în spate (nu ca noi), mergeau foarte rapid, făceau puține poze, mergeau continuu și foarte rapid.

Am plecat de Strbske Pleso (1365 m) urmând traseul explicat în poza de mai jos.

Am parcat într-o parcare subterană (5,5euro toată ziua) și imediat lângă este un punct de informare și multe panouri cu trasee. Traseul galben este un traseu foarte bine marcat, cu multe stânci, în unele locuri urci cu ajutorul lanțurilor dar cu multă atenție, străbați acest traseu fără probleme.

     La coborâre, am poposit la terasa unui restaurant și mâncare foarte bună. Priveliștea din terasă era clar cu vedere la munte ca să mai medităm un pic la ziua petrecută pe munte.

În parcarea unui supermarket:

Când ajungi acolo sus satisfacția este maximă! Iar la o lună după această urcare îmi vine să pup pozele să simt ce simțeam acolo pe munte, dar din păcate, pozele nu pot cuprinde 100% starea de atunci, sentimentele intense și peisajele superbe. Nu rămâne decât să programăm o altă excursie!

Pui chinezesc cu ardei și ciuperci

Ingrediente: un piept de pui, un ardei, ciuperci micuțe, o ceapă, 2 căței usturoi, o lg amidon, ulei, sos de soia, puțin zahăr, piper.
Mod de preparare:
Pieptul de pui se spală, se usucă puțin și se taie cubulețe. Se presară o linguriță de amidon și se lasă câteva minute.
Într-o tigaie se încinge bine uleiul. Se adaugă usturoiul tocat mărunt și se prăjește câteva secunde apoi se adaugă puiul. Se amestecă și se lasă pe foc până ce carnea capătă culoarea albă. se adaugă ardeiul tăiat, ciupercile și ceapa tocată mare. Se amestecă din când în când. Se formează un sos din 3 lg de sos de soia, puțină apă, ulei, puțin zahăr și piper. Se adaugă sosul peste pui și se lasă pe foc câteva minute, amestecând din când în când. Se servește simplu ca atare, cu orez sau noodles.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...